Poze si impresii din Pelerinajul la Prislop din 27-29 noiem 09

vineri, 5 august 2011

Poze si impresii din Pelerinajul la Prislop din 27-29 noiem 09

Ne-am dorit foarte mult sa ajungem la acest moment unic, la parastasul de 20 de ani pentru Parintele Arsenie Boca. Cine nu il are la evlavie pe parintele? Am pornit la drum cu un autocar cu 34 de persoane. Multi dintre pelerinii nostri ajungeau pentru prima data la Prislop. Eu am avut marea binecuvantare de a mai ajunge aici de doua ori. E foarte impresionant acest loc de sihastrie. Merita sa ajungi aici!

Din spusele parintelui care a tinut un cuvant la parastas in data de 29 noiembrie 09 s-au adunat aici 40.000 de pelerini. Vineri au ajuns 25 de autocare, iar sambata 250! La acestea s-au adaugat masinile de Maxi-Taxi si masinile mici. Masinile parcate se intindeau pe cativa kilometri. Am mers pe jos vreo 12 km! Am mai scurtat drumul cu vreo 2-3 km mergand pe cararile serpuite ale mirificului peisaj. A fost o experienta frumoasa. Dar nu pentru toti pelerinii. Noi cei tineri era incantati de traseul semi-montan. Nu neaparat si ceilalti.

A fost o jertfa din partea noastra. Le spuneam pelerinilor pe drum incercand oarecum sa ii incurajez:

- Ingerul nostru pazitor acum e foarte bucuros pentru ca s-a reintors la vechea lui indeletnicire: numararea pasilor! In zilele acestea moderne el contabilizeaza mai mult benzina, motorina, gazul sau banii investiti pentru a ajunge la biserica. De data aceasta au avut ce numara ingerasii nostri...

Osteneala, jertfa si rugaciunea il ajuta pe credinciosul practicant sa urce pe caile desavarsirii. Avem mii de exemple de oameni care au ajuns la sfintenie practicandu-le constant. Parintele Arsenie a fost el insusi un viu exemplu. Pentru noi a fost un bun exercitiu in plina perioada de Post. Atatia kilometri pe jos au presupus un efort din partea fiecaruia dintre noi. Ne-am ostenit si noi putin parcurcand acest traseu pe jos si stand cateva ore la rand pentru a ne inchina la mormantul parintelui Arsenie. A fost o jertfa nu numai pentru ca am venit aici tocmai din Bucuresti sau Suceava sau Galati sau Pitesti ci si pentru ca pe drum am jertfit din timpul nostru lui Dumnezeu, am jertfit din puterile noastre, am jertfit si din banutii nostri pe care i-am strans tot prin truda. Un banut la pomelnic, un banut pe lumanari, un banut o iconita, un banut de pomana, un banut pe cazare, masa, transport. Dar orice lucru bun pe care il facem, nu ne-ar fi de folos daca nu l-am face pentru Dumnezeu. Lui Dumnezeu ii inchinam toata viata noastra. Lui Dumnezeu i-au inchinat viata toti sfintii, inclusiv parintele Arsenie. Ne indreptam pasii spre locurile sfinte, la moastele sfintilor, la mormintele celor dragi pentru ca simtim launtric ca ceva ne leaga, ceva ne uneste. Ii simtim mai apropiati. Sigur ca putem sa ne rugam si fiecare acasa la aceeasi sfinti si putem dobandi un folos duhovnicesc, dar folosul e cu mult mai mare daca ne deplasam la ei acasa. Ganditi-va: una e sa vorbesti cu cineva la telefon si alta e sa mergi la ea acasa si sa vorbesti. Zicea Sf. Ap. Pavel: "voi veni la voi sa vorbim gura catre gura pentru ca bucuria noastra sa fie deplina". Una e sa te rogi acasa si alta e sa mergi la Biserica, in Casa Domnului si sa participi la Sfanta Liturghie. Dar una fara alta nu se poate. Ca elev mergi la scoala si inveti ceva, in cazul nostru mergi la biserica si inveti sa te rogi. Dar ai de facut teme pe acasa. Anume rugaciune in cazul nostru. Profesorii mai scot elevii si la muzee sa vada mai practic ce invata la scoala. La fel si noi, crestinii mergem in pelerinaje, la manastiri sau la locuri sfinte sa vedem mai clar, mai real, mai practic ce invatam la biserica si acasa.

Drumu-i lung si-am obosit

De departe am venit...

Cred ca asa au colindat toti pelerinii care au mers la Prislop in aceasta zi.

Am ajuns intr-un sfarsit si la M-rea Prislop. Lumea de pe lume! Nu stiu daca s-au strans in 89 atata lume la revolutie... Cata frunza cata iarba! O parte participau la slujba arhiereasca oficiata pe o scena in fata bisericii. Au avut insa o sonorizare cam slaba. Nu prea se auzea mare lucru. Ne-am asezat direct la rand pentru a ne inchina la mormantul parintelui Arsenie Boca. S-a stat la rand in jur de 5-6 ore. La rand, oameni si oameni. Unii se rugau, altii citeau din carti de rugaciune, altii insa vorbeau cam aiurea, o femeie propovaduia pe acolo vremurile apocaliptice, despre gripa porcina sau alte subiecte in voga acum. Tinea ea mortis sa fim informati, de parca restul lumii traia pe alta planeta. Dar cu toate acestea toti mergea spre aceeasi tinta, aveau acelasi dor: sa se intalneasca cu parintele Arsenie. Foarte putini cred ca l-au prins in viata. Am simtit in randul celor care veneau aici pentru prima oara fiorul primei intalniri. Deja erau fermecati de glasul Duhului Sfant care graieste si acum prin cuvintele parintelui Arsenie publicate in atat de multe carti.

La rand am auzit multe comentarii:

O femeie din judetul Hunedoara spunea ca spre rusinea lor, oamenii din zona erau mai putin informati despre cine a fost parintele Arsenie Boca aruncand vina pe dictatura comunista. Oricum toata multimea adunata acolo a auzit si ea de parintele abia dupa revolutie cand s-au tiparit foarte multe carti cu viata si invataturile parintelui. Langa mine era o batranica care citea Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva. Era din zona. La un moment dat ea intraba pe cineva dupa ce a stat atatea ore, cine e parintele la care sta ea la rand? Un domn binevoitor i-a spus:

- La parintele Arsenie Boca stai matusa

- Cum? La cine? Senie?

- Arsenie Boca! tare

- Cum Arenie?

- ARSENIE BOCA!

- A! Arsenie Boca!

s-a plicitisit de atata stat, nici picioarele nu prea o mai ajutau si a renuntat, retragandu-se din rand.

Cand veneam pe jos spre manastire, in Silvasul de Sus o batranica se intreaba mirata:

- Da unde merge puhoiul asta de lume???

Multe persoane care vin aici la Prislop an de an la parastasul Parintelui Arsenie Boca au marturisit ca anul acesta spre deosebire de alti ani, organizarea a fost mult mai slaba. Deranjant a fost faptul ca circulatia masinilor a fost oprita prea departe de manastire. Ce e drept mergand pe jos, pe cativa kilometri buni nu era nici o masina. Nici oamenilor in varsta sau betegi care au venit aici, nu li s-a permis sa inainteze cu o masina mica mai aproape de manastire. De altfel ele erau nevoite sa stea si la rand neingaduinduli-se de loc sa intre in fata. De la autocarul nostru urmau cativa kilometri plini de masini. Mare surpriza am avut cand am constatat ca la intrarea in Silvasul de Jos cat si in tot satul nu era nici o masina. Pana la Silvasul de Sus am mai intalnit masini apoi iar spatiu liber. In apropiere de manastire era adunate multe multe masini. Pe indicatoare scriau mai putini kilometri decat cei reali. Langa mine la rand, era o femeie cu picior de lemn care spunea foarte suparata ca a trebuit sa mearga singura pe jos 12 kilometri si sa stea cateva ore bune la rand. In cele din urma dupa vreo 4 ore de stat la rand, s-a retras, fiind biruita de oboseala. Ea a fost un adevarat exemplu de jertfa!

NICI UN FEL DE INGADUINTA!

Dupa ce s-a terminat sfanta liturghie pe scena, soborul preotesc a venit la mormantul parintelui unde s-a savarsit parastasul. Nu a existat o sonorizare. Nu s-a auzit nimic. Dupa parastas, s-a tinut un cuvant despre parintele Arsenie Boca cam 40 de minute, timp in care randul nu a mai inaintat deloc. Ar fi fost foarte bine daca s-ar fi inaintat si in timpul predicii. Spun acest lucru deoarece foarte multa lume a plecat tarziu de la manastire. Se lasase deja seara cand grupul nostru a plecat spre autocar. Ne-a prins noaptea pe drum. Semnal pe telefon se gasea mai greu, iar multora dintre noi li se terminase si bateria de la telefon. Politia nu ingaduia nici asa noaptea inantarea masinilor. Mult ne-a ajutat faptul ca am avut un sofer foarte descurcaret care a reusit sa se strecoare pana la Silvasul de Sus in ciuda politistilor si a aglomeratiei. Unele grupuri au intampinat mai mari dificultati din cauza noptii fiind foarte greu sa-si mai identifice pelerinii lor. Grupul nostru am reusit sa il tinem cat de cat compact. Aveam marele atu ca ne cunoasteam bine oamenii si ne-a fost usor sa ii identificam si aduna. Au plecat ce e drept cateva persoane inainte fara sa anunte, dar le-am gasit la autocar.

Cazarea pe care am avut-o la Horezu ne-a picat foarte bine din punct de vedere organizatoric. Vineri ne-am pornit din Bucuresti la 18.00 si am ajuns la masa la restaurant la ora 22.00. La aceeasi ora am ajuns si sambata dupa parastas. Desavarsite bucatarese. Mancarea a fost laudata de toti pelerinii.

Liturghia de duminica a fost una deosebita. Parintele Duhovnic al manastirii are un duh de rugaciune foarte patrunzator. Nu s-a cantat muzica bizantina, ceva exceptional de deosebit. Nu a fost un cor de maici care sa te lase fara cuvinte. Au fost doar doua-trei maici la strana care au cantat din suflet pentru suflet. Vorba aceea: ce iese de la inima la inima ajunge. O liturghie plina de liniste si pace... intr-un ansamblu manastiresc deosebit. Ctitoria marelui domnitor Constantin Brancoveanu, o adevarata capodopera atat din punct de vedere al arhitecturii cat si a picturii. Cea mai reusita restaurare a picturii o puteti gasi aici. Zici ca e noua!

Am mai vizitat duminica si M-rea Bistrita unde am avut binecuvantarea de a ne inchina la Sf. Grigore Decapolitul. Aici multi tineri si-au gasit consoarta. Cunoastem cazuri concrete de tineri care au mai fost cu noi in alte pelerinaje si am ajuns impreuna aici.

La intoarcere pe autocar ne-am adunat tineretul in spatele masinii si am inceput sa cantam colinde, muzica populara sau alte melodii.

Nu pot sa nu va povestesc despre Bunica de la Suceava! A citit o batranica in Suceava afisul nostru cu pelerinajul la Prislop si s-a hotarat sa mearga si ea. Insa nu a dat nici un telefon ca sa se inscrie sau sa achite un avans. Ne-am trezit cu ea la autocar si am luat-o cu noi. Insa ce ne-a impresionat la ea? O femeie de 77 de ani, o femeie simpla si simpatica foc. Ea a fost prima care a ajuns la M-rea Prislop, a fost prima care s-a inchinat la mormantul parintelui Arsenie Boca si prima care a ajuns inapoi la autocar cu cateva ore inaintea grupului. Nu imi pot da seama cum a reusit. A mers pe jos 12 km dus si 12 intors. Deci 24 de km... O batranica plina de energie! Cand ne-am adunat noi tineretul in spate si am inceput sa colindam, ea s-a asezat pe locul ghidului si ne-a incantat cu niste melodii.

La sfarsitul pelerinajului, am tras linie. Concluzia: A fost un pelerinaj reusit! Ne-a ajutat Dumnezeu si parintele Arsenie ca totul sa fie bine. Am simtit binecuvantarea lui Dumnezeu si a parintelui Arsenie pe tot drumul. Totul a mers foarte bine.

Multumim parinte ca ne-ai chemat si ne-ai primit la tine acasa la m-rea Prislop si ne-ai ospatat cu dulceturile duhovnicesti al cuvintelor tale. Te asteptam pe la noi sa ne vizitezi!

In drum spre M-rea Prislop